German Shepherd

Dupã cum îi spune şi numele, ciobãnescul german este un cîine originar din Germania şi face parte din rasa cea mai numeroasã, mai cunoscutã şi mai rãspînditã în întreaga lume. Deşi este o rasã caninã foarte veche, abia începînd din 1899 exemplarele au început sã fie selecţionate cu rigurozitate, devenind astãzi rasa naţionalã a Germaniei. Cel care s-a îngrijit de formarea rasei, părintele acesteia, este căpitanul de cavalerie Max Emil Friedrich von Stephanitz. În ţara noastrã, ciobãnescul german este cel mai adesea regãsit sub denumirea de cîine lup. Este un cîine de talie medie spre mare, cu un aspect al corpului uşor alungit, robust, cu musculatura foarte bine dezvoltatã şi osatura puternicã. Capul acestui cîine este alungit, masiv şi uşor aplatizat între urechi şi lunguieţ, subţiat cãtre bot. Acesta din urmã se terminã întotdeauna printr-o trufã de culoare neagrã. Ochii îi sînt migdalaţi, puţin înclinaţi, au o mãrime medie, iar culoarea lor este neagrã sau într-o altã nuanţã cît mai apropiatã de negru. Urechile au, de asemenea, mãrime mijlocie, au forma unor tringhiuri ascuţite şi sînt purtate ridicate (nu este, însã, un motiv de îngrijorare dacã puii pînã în şase luni au tendinţa de a le mai purta uneori cãzute). Ciobãnescul german are gîtul puternic, bine muscularizat şi corpul foarte energic, plin de forţã, bine fãcut, sprijinit pe membre drepte, puternice şi perfect paralele. O mare forţã este concentratã în dantura şi în ghearele acestui tip de cîine. Coada sa are formã de sabie, este relativ lungã, stufoasã, compactã, cu pãr des, este uşor arcuitã şi purtatã mereu în jos, niciodatã pe spate. Cea mai întîlnitã combinaţie de culori pentru aceastã rasã este negru cu pete maronii pe burtã, dar existã şi cîini în totalitate negri, cu pete roşcat - maronii, galbene pînã la gri deschis, gri cu degradeuri închise, cu pete albe de dimensiuni mici, puţin vizibile pe piept etc. Blana este deasã, asprã, dreptã, lipitã de corp, cu firul destul de lung, scurtîndu-se doar pe membre şi urechi.
Deşi este un cîine robust, ciobãnescul german are o înfãţişare elegantã, impunãtoare şi atrãgãtoare. Este un atlet, cu un corp armonios şi nu depãşeşte, de regulã, 65 cm. Referitor la greutate, trece rar peste 35 kg. O femelă naşte, în medie, 8 pui, dar numărul lor poate creşte şi pînă la 14.

Bile negre:

• nu este potrivit pentru viaţa de apartament, deoarece are nevoie zilnic de exerciţiu fizic intens
• năpîrleşte continuu, cu precădere primăvara şi toamna
• poate deveni periculos pentru cine nu are timpul, condiţiile materiale, capacitatea psihică şi cunoştinţele necesare pentru a-l creşte, întreţine şi educa în mod corect
• dacă provine dintr-o selecţie incorectă, poate fi predispus la probleme digestive, sanguine sau afecţiuni cronice ale pielii
• resimte acut nevoia de companie umană, de aceea nu trebuie lăsat izolat pentru mult timp. Singurătatea îi poate induce un caracter depresiv

Bile albe:

• este cel mai de seamă reprezentant al raselor utilitare, fiind folosit în poliţie, în armată, paznic la graniţă, paznic al turmelor de vite, al locuinţelor şi fermelor, al vieţii şi avutului omului. Este un bun conducător al orbilor şi al persoanelor cu diferite dizabilităţi, este şi un foarte bun însoţitor, folosit în munţi la salvarea oamenilor îngropaţi sub avalanşe, la găsirea şi salvarea oamenilor prinşi sub dărîmăturile cutremurelor sau din locuinţele incendiate, la descoperirea drogurilor sau a gazelor scăpate din conducte etc.
• extraordinar cîine de pază şi de companie, neînfricat, mereu alert
• puternic, rezistent, vioi, întotdeauna gata de luptă
• caracter ferm, cu nervi solizi, incoruptibil, e foarte ager şi foarte vigilent, deosebit de curajos
• are o inteligenţă aproape umană şi o capacitate foarte mare de a învăţa
• foarte fidel, ataşat stăpînului
• are un simţ olfactiv foarte dezvoltat, putînd sesiza scurgerile de gaze din conducte îngropate în pămînt pînă la 4 metri adîncime
• speranţa de viaţă a rasei este ridicată, atingînd 13-15 ani
• întotdeauna dornic să ajute, să i se dea o sarcină de îndeplinit

Ciobănescul german este o rasă foarte îndrăgită în rîndurile vedetelor, din numeroasa listă a acestora amintindu-i doar pe Claudia Schiffer, stăpîna unui exemplar pe care l-a numit Oscar, Jake Gyllenhaal, posesorul lui Atticus, sau Shania Twain, care are un cîine lup pe nume Tim.

În cele din urmă, filmuleţul ataşat este doar o mostră a motivelor pentru care ciobănescul german este cea mai populară rasă canină din lume.

Bichon Maltez

Bichonul maltez este un cîine originar din partea vestică a Bazinului Mării Mediterane, înregistrat astăzi în Italia. Deşi numele său face referire la Malta, nu exista dovezi clare că ar proveni din această insulă. Este o rasă canină cu un aspect extrem de elegant, destinată în cea mai mare parte pentru agrement. Iubit de nobilime, a fost în trecut favoritul curţii regale engleze sub domnia Elizabetei I.
Bichonul maltez este un cîine de talie mică, viguros şi activ, amintind de cei folosiţi pentru vînătoarea de rozătoare. Corpul maltezului este lunguieţ şi se sprijină pe membre scurte, dar foarte solide. Are capul rotund, uşor aplatizat între urechi, bine proporţionat faţă de restul corpului. Ochii îi sînt mari raportat la dimensiunile capului, de culoare foarte închisă – adesea negri –, conturaţi cu negru, rotunzi şi foarte ageri. Urechile pot fi scurte, de forma unor triunghiuri, purtate erecte, dar se întîlnesc şi exemplare cu urechi mai lungi, purtate căzute în lateral şi acoperite de o blană lungă. Botul maltezului se termină cu o trufă neagră, indiferent de coloratura blănii. Coada sa are formă de suliţă. Fiind mai groasă la bază, dar destul de subţire către vîrf, purtată adesea uşor răsucită către spate. Părul acestui tip de bichon este în cele mai multe cazuri alb integral, dar izolat se pot întîlni şi exemplare cu blana sidefie, cafenie, cu mici pete luminoase roşcate sau cu nuanţe închise în jurul gurii. Blana este extrem de fină la atingere, deasă, catifelată şi este lăsată să crească cît mai lungă, motiv pentru care aceşti cîini vor purta adesea accesorii, cum ar fi clame, clipsuri, fundiţe, bentiţe. Lungimea blănii, dar şi culoarea foarte deschisă, fac ca îngrijirea ei să fie un proces dificil, constînd din descîlcire şi periere de două ori pe zi. Deşi se poate murdări uşor, nu este recomandat să i se facă baie de mai mult de două ori pe an.
Un bichon maltez nu depăşeşte, în medie, 25 cm şi nici 5 kg. Deşi este un cîine activ, nu are nevoie de spaţii extinse, căci oboseşte repede, astfel că viaţa chiar şi într-un apartament restrîns îi va fi foarte pe plac.

Bile negre:

• foarte dificil de întreţinut
• predispus la afecţiuni ale ochilor şi urechilor, de aceea acestea trebuie verificate periodic
• deşi este robust, are oasele fragile, nu trebuie bruscat
• nerecomandată folosirea lui pe post de cîine de pază
• nu trebuie lăsat nesupravegheat

Bile albe:

• bun căţel de companie şi agrement
• inteligent, foarte uşor de educat, fapt ce le-a atras atenţia şi dresorilor de circ, care îl preferă în numerele lor
• frumos la aspect şi graţios
• foarte jucăuş, calitate pe care şi-o păstrează chiar şi la bătrîneţe
• speranţă mare de viaţă (în medie 15 ani, dar există şi cazuri cînd animalele au trecut de 18 ani, cu condiţia să fie ferite de umezeală)
• destul de tăcut
• îndrăzneţ, vigilent
• ataşat stăpînului
• un efort cît de mic îl menţine în formă, nu are nevoie de timp îndelungat sau antrenamente speciale

Rasa pare a fi una foarte apreciată în rîndul vedetelor, dintre acestea amintindu-le doar pe faimoasele Jessica Simpson, nedespărţită de a sa Daisy, Brintney Spears, posesoarea lui Lacey, sau Star Jones, stăpîna maltezului Pinky.

• 

Dacă eşti o persoană răbdătoare, urmăreşte filmuleţul ataşat, în care vei găsi cele 10 motive de aur pentru care bichonul maltez este cîinele de care ai nevoie.

Jack Russell Terrier

Rasa canină Jack Russell Terrier are ca ţară de origine Anglia, iar numele său provine de la cel ce s-a ocupat cu formarea ei – un pastor englez pe nume Jack Russell, care i-a selecţionat dintre terrieri pe acei foarte abili la vînătoare. Deoarece vînătoarea – cu precădere cea de vulpi – era un sport nobil la acea vreme (spre mijlocul secolului al XIX-lea), pasionaţii au devenit rapid interesaţi de aceşti cîini vînători şi i-au numit terrierii lui Jack Russell (Jack Russell Terrier) sau terrierii pastorului Jack Russell (Parson Jack Russell Terrier), denumiri care s-au împămîntenit şi pe care le folosim şi noi astăzi. Între cele două tipuri există deosebiri minore, de cele mai multe ori nefăcîndu-se distincţia.
Jack Russell terrier este un cîine de talie mică, cu un aspect fizic suplu dar puternic, flexibil, cu dimensiuni mai mari în lungime decît în înălţime. Corpul se sprijină pe labe scrute şi musculoase, putîndu-se înscrie într-un dreptunghi. Ochii îi sînt mici, negri sau în culori foarte închise, conturaţi cu negru şi nu foarte proeminenţi. Urechile sînt moi, purtate căzute, iar dinţii foarte puternici. În partea dintre urechi craniul este turtit, lat şi se îngustează către bot. Coada este scurtă, purtată atît orizontal cît şi ridicată, în funcţie de dispoziţia animalului. Părul cîinelui este de cele mai multe ori neted, dar se întîlnesc şi exemplare cu blana mai aspră. În ceea ce priveşte coloratura ei, culoarea predominantă este alb, amestecat adesea cu pete cafenii, aurii, negre, brune sau combinaţii din aceste culori, dar există şi exemplare albe în totalitate, mai ales cei Parson. Petele de culoare sînt distribuite pe faţă şi urechi, despărţite mai mereu de o linie albă care divizează faţa în două părţi egale, pe corp, în mod aleatoriu, uneori ajungînd pînă la jumătatea cozii, virful acesteia rămînînd de cele mai multe ori alb. În jurul gurii pot fi întîlnite pete mai închise la culoare sau negre, iar trufa este întotdeauna neagră, chiar şi la exemplarele albe în totalitate.
Terrierul Jack Russell are, în medie, 30 cm, iar greutatea sa depăşeşte rar 6-7 kg (în general, unui kilogram îi corespund 5 cm).
Stilul de viaţă al acestui tip de cîine este unul extrem de activ, alert. Deşi astăzi este cel mai adesea destinat companiei, instinctul de vînător i s-a conservat, fiind mereu atent, plin de viaţă şi dornic de săpat. Deşi se murdăreşte repede în urma activităţilor pe care le desfăşoară, părul său este uşor de întreţinut, un simplu periaj făcut la intervale de timp chiar şi mai mari făcîndu-l să arate bine.

Bile negre:

• are nevoie de spaţii mari, deschise, pentru a se putea dezvolta normal
• roade dacă nu este supravegheat
• poate deveni agresiv cu alte animale de casă mai mici decît talia sa (iepuri, hamsteri etc.)
• nu este un animal de pază de încredere

Bile albe:

• prietenos cu copiii şi cu alte animale
• mare capacitate de adaptare la toate modelele de viaţă
• bun vînător, prinde şoareci, şobolani şi se poate strecura chiar şi în vizuine
• curajos, neînfricat nici în faţa animalelor de talie mare
• blana uşor de întreţinut
• destul de tăcut
• bun animal de companie
• inteligent, uşor de dresat
• ascultător şi fidel stăpînului
• îşi face mişcarea zilnică necesară sau se joacă şi singur, fără supravegherea stăpînului (îşi poartă singur de grijă)

O vedetă îndrăgostită de această rasă este Mariah Carey, care are o relaţie foarte apropiată cu exemplarul său, pe care l-a botezat chiar Jack Russell.

Pentru un scurt exerciţiu de dresat Jack Russell-ul, urmăreşte filmuleţul următor.

Pug

Cîinele Mops-Pug-Carlino provine din China şi este urmaşul cîinelui Pai, un animal de talie mică, preferat de împăraţii chinezi. Cu timpul, el a început sa fie pe placul famiilor nobile şi chiar regale din Italia, Franţa, Anglia şi mai ales Olanda, locuitorii acesteia din urmă fiind şi cei care l-au răspîndit pe continentul european. Astăzi, rasa figurează ca aparţinînd deopotrivă Angliei şi Germaniei, englezii denumindu-l pe acest cîine pug, iar nemţii mops. În ceea ce priveşte cea de-a treia denumire a sa, legenda spune că i-a fost dat un artist de la "Comedia dell'Arte" pe nume Carlino, care interpreta rolul lui Arlequino purtînd pe faţă o mască neagră exact cum este cea a acestui animal. Din cauza complexităţii numelui, în zilele noastre s-a pierdut obiceiul de a se preciza integral, rasa fiind cunoscută cel mai adesea sun denumirea simplă de pug.
Pug-ul este un cîine de talie mică spre medie, are un aspect fizic robust, un corp musculos de formă pătrată, scund, terminat în labe scurte, drepte şi groase. Expresia feţei acestui cîine poate denota tristeţe, supărare, încruntare, nervozitate, din cauza înfăţişării sale turtite şi ridate. În realitate este un cîine foarte blînd, iubit mai ales de copii datorită aspectului său pufos. Ochii pug-ului au culoare închisă, sînt mari, proeminenţi, rotunzi şi foarte blînzi, aşezaţi sub o frunte foarte lată, cutată. Urechile îi sînt mici, moi, catifelate, purtate atîrnate peste cap, niciodată erecte, cel mai des întîlnite fiind cele în formă de “trandafir”. Există şi exemplare ce au urechile mai rotunjite, cărora cunoscătorii le atribuie forma de “nasture”. Coada este scurtă şi bogată, purtată pe spate încolăcită. Blana unui pug este extrem de moale, fină şi plăcută la atingere şi necesită o îngrijire atentă, mai ales cea din zona capului, pentru care se recomandă stergerea regulată cu un tampon umed, atît pentru aspectul îngrijit dar şi pentru că impurităţile captate între pliuri îi pot afecta sănătatea. Culoarea părului poate este cel mai adesea crem-argintie, dar se întîlnesc şi exemplare a căror blană este complet neagră sau are tente de roşcat, galben, cafeniu etc. Blana va fi întotdeauna mai închisă spre vîrful urechilor şi la nas, unde are chiar forma unei măşti, dar accente de culoare închisă pot fi regăsite uneori şi pe frunte, pe cap sau sub formă de mici pete în jurul gurii.
Un pug poate atinge, în medie 5-8 kg şi rareori dimensiunile sale depăşesc 35 cm. Fiind dintotdeauna destinat companiei, cîinele pug este destul de inactiv, puţină mişcare fiindu-i suficientă, ba chiar obosindu-l. Este un cîine ideal pentru locuinţe mici, restrînse, pentru apartamente cu precădere, destul de sensibil şi la temperaturile din exterior.

Bile negre:

• aspect fizic neagreat de toată lumea
• are nevoie de permanentă atenţie din partea stăpînului
• blana greu de întreţinut
• predispus la boli (probleme oculare, sensibilitate la şocuri termice, disfuncţiuni la nivelul labelor, deformarea componentelor feţei etc.)
• respiră zgomotos

Bile albe:

• prietenos cu copiii, cu vizitatorii şi cu alte animale de casă
• predispus spre bucurie şi joacă
• uşor de dresat
• nu necesită timp îndelungat sau spaţiu extins pentru a se menţine în formă
• speranţă mare de viaţă (12-15 ani)
• extrem de devotat şi afectuos cu stăpînul
• bun cîine de pază şi de companie
• tăcut, latră rar

Dintre vedetele iubitoare şi posesoare de cîini, o vedem astăzi pe frumoasa Jessica Alba, alături de pug-ii săi, Sid şi Nancy.

În fine, pentru a te convinge că un pug poate să îţi suplinească perfect un prieten uman, urmăreşte filmuleţul ataşat.

Scottish Terrier

Terrierul scoţian de astăzi (Scottish Terrier) îşi are rădăcinile în estul Scoţiei, de unde a rezultat acum mai bine de o sută de ani prin încrucişarea vechiului tip de terrier scoţian (un cîine asemănător, dar de dimensiuni mai reduse, cu o blană mai dură, aducînd la faţă cu o vulpe) cu alte rase de terrieri. După secolul al XIX-lea, rasa s-a răspîndit în mai multe ţări.
Terrierul scoţian este un cîine de talie mică, cu lăbuţe scurte şi cu un cap relativ mare dacă îl raportăm la dimensiunile corpului. Ochii sînt distanţaţi unul de celălalt, bine afundaţi sub sprîncenele stufoase, întotdeauna de culoare închisă. Urechile au forma unor triunghiuri mici, de asemenea depărtate şi purtate erecte. Coada este de lungime medie şi are forma unei săbii, adică se subţiază spre vîrf. La fel ca toţi terrierii, scoţianul are dinţi bine dezvoltaţi, chiar mari pentru talia sa, foarte puternici.
Un scottish terrier poate ajunge pînă la 30 cm şi chiar 12 kg, deşi dimensiunile cel mai des întîlnite la reprezentanţii acestei rase sînt 26-28 cm şi 9-10 kg. O femelă va naşte în medie 5 căţeluşi, dar nu este nimic alarmant dacă numărul puilor va fi de 7 sau chiar unul singur. Blana acestui tip de cîine este mai pretenţioasă decît a multor altora, astfel că va necesita un tuns profesional de cel puţin două-trei ori pe an. Barba căţelului va trebui lăsată să crească mai mare decît părul de pe restul corpului, ea fiind o caracteristică a rasei. Periatul şi pieptănatul părului de cîteva ori pe săptămînă sînt, de asemenea, necesare pentru un aspect plăcut al cîinelui. Culoarea blănii poate fi neagră, grizonată, albă, cafenie sau vărgată.
Fiind folosit în timpurile vechi pe post de cîine de vînătoare, terrierul scoţian este un animal independent, curajos, plin de iniţiativă şi nu are nevoie ca stăpînul să îi fie în permanenţă aproape. Aceeaşi veche utilizare l-a înzerstrat pe acest tip de terrier cu un corp musculos, plin de forţă.

Bile negre:

• neprietenos cu alte animale de casă, decît în condiţiile în care au crescut împreună
• neprietenos cu străinii
• oboseşte foarte uşor, din cauza picioarelor scurte
• încăpăţînat, dificil de dresat
• blana sa necesită îngrijire specială
• predispus la o gamă largă de boli (surzenie, disfuncţionalităţi ale rinichilor, coagularea sîngelui etc.)
• destul de pretenţios la mîncare (manîncă în general doar mîncare specială pentru cîini, sub formă uscată sau conservată)
• nu deosebit de inteligent

Bile albe:

• bun animal de companie
• un auz foarte fin şi un lătrat foarte puternic, ceea ce îl face un bun paznic
• prietenos cu copiii
• devotat stăpînului
• bun vînător
• îşi face exerciţiile fizice şi singur, nu necesită atenţia specială a stăpînului
• speranţă mare de viaţă, trece adesea de 15 ani

Scottish terrierul este preferatul familiei prezidenţiale americane, George Bush fiind fericitul posesor al lui Barney, probabil cel mai celebru exemplar al respectivei rase.

Dacă eşti în căutarea unui companion cu care să să nu fii nevoit să te joci mereu atunci cînd are el chef, însă veşnic dispus să se joace cu tine atunci cînd ai tu chef, filmuleţul ataşat te va convinge că terrierul scoţian este exact ceea ce îţi trebuie.

Bull Terrier

Bull terrier-ul este un cîine de origine engleză, rasa luînd naştere în Marea Britanie prin încrucişarea binecunoscutului bulldog cu un terrier. De la acesta din urmă a împrumutat expresia capului, iar de la tipul bulldogului forma trupului. Cea mai mare răspîndire continuă şi astăzi să o aibă în Anglia, deşi rasa nou creată s-a răspîndit rapid atît în Europa cît şi în lume. Aspectul general al exponenţilor acestei rase respectă unele trăsături întîlnite la majoritatea cîinilor din clasa terrierilor – musculos, bine proporţionat, cu dinţi puternici – dar regăsim şi o serie de trăsături care îi individualizează, printre care cea mai importantă etse forma specială, ca de ou, a capului, aproape plat în partea superioară, trăsătură aparţinînd, de altfel, exclusiv acestui tip de terrier. Bull terrierul are ochii mici, apropiaţi unul de altul, înguşti, aproape triunghiulari, aşezaţi oblic şi bine afundaţi în orbite. Culoarea lor variază sensibil de la maro foarte închis la negru. Nasul este un element foarte proeminent al bull terrierului, fiind umflat şi terminîndu-se aproape în toate cazurile într-o trufă închisă la culoare. Nasul acesta bombat este adesea asemănat cu un rît şi din cauza lui bull terrierii sînt destul de des porecliţi “porci”. Urechile sînt subţiri, relativ mici şi sînt purtate erecte, cu vîrful în sus, dar nu în toate cazurile. Bull terrierul are un aer graţios, este un cîine cu o conformaţie robustă, musculatura de pe trupul său nefiind neapărat marca unui stil de viaţă alert, ci pur şi simplu o caracteristică a rasei. Coada este mai groasă la bază, dreaptă, rigidă, purtată orizontal, iar blana este scurtă, culcată pe corp, deasă şi lucioasă.
Bull terrierii sînt cîini de talie medie spre mare, ajungînd pînă la 45-50 cm şi 35-40 kg. Referitor la înmulţire, o femelă naşte în general 5 pui, dar nu este o cifră fixă. Inteligenţa de care dispune un bull terrier este excepţională, la fel şi nevoia sa de afecţiune. În privinţa culorii, blana unui bull terrier variază de la alb simplu pîna la roşiatic, arămiu, negru, tigrat sau combinaţii (bi- sau tricolore) ale acestora.

Bile negre:

• speranţa de viaţă relativ scăzută (8-10 ani)
• mari şanse să sufere de surzenie şi să nască şi pui cu această afecţiune (se înregistrează însă notabile ameliorări o dată cu evoluţia în timp a rasei)
• uneori încăpăţînat, poate cauza stricăciuni dacă se plictiseşte (rozînd, în general)
• deşi este un cîine supus, poate reacţiona violent atunci cînd este provocat (marcă a faptului că în trecut rasa era folosită pentru lupte cu cîini)

Bile albe:

• extrem de prietenos cu oamenii, în special cu copiii
• credincios stăpînului
• excelent cîine de pază
• nepretenţios la mîncare, nu implică cheltuieli mari
• bun vînător
• inteligent, uşor de instruit
• nu necesită vreun antrenament special, simpla plimbare îi permite să-şi menţină în formă trupul musculos
• are un deosebit simţ al umorului
• excelent prieten, companie de neînlocuit
• uşor de întreţinut, blana sa arată impecabil chiar şi îngrijită mai rar

Bull terrierul, rasă englezească prin excelenţă, se pare că este şi pe placul familiei regale din Anglia, prinţesa Anne, fiica Reginei Elizabeta, fiind posesoarea a două exemplare din această rasă.

În cele din urmă, dacă nu aţi dat încă fuga să vă achizionaţi un bull terrier, vizionaţi acest filmuleţ, deopotrivă impresionant şi convingător...

P.S.: EVENIMENT!!! Ieri, bull terrierul meu a trăit prima sa experienţă sexuală. A păcălit-o, doar a fost 1 Aprilie:)! Bravo, Athos!! La cît mai mulţi pui!