Scottish Terrier

Terrierul scoţian de astăzi (Scottish Terrier) îşi are rădăcinile în estul Scoţiei, de unde a rezultat acum mai bine de o sută de ani prin încrucişarea vechiului tip de terrier scoţian (un cîine asemănător, dar de dimensiuni mai reduse, cu o blană mai dură, aducînd la faţă cu o vulpe) cu alte rase de terrieri. După secolul al XIX-lea, rasa s-a răspîndit în mai multe ţări.
Terrierul scoţian este un cîine de talie mică, cu lăbuţe scurte şi cu un cap relativ mare dacă îl raportăm la dimensiunile corpului. Ochii sînt distanţaţi unul de celălalt, bine afundaţi sub sprîncenele stufoase, întotdeauna de culoare închisă. Urechile au forma unor triunghiuri mici, de asemenea depărtate şi purtate erecte. Coada este de lungime medie şi are forma unei săbii, adică se subţiază spre vîrf. La fel ca toţi terrierii, scoţianul are dinţi bine dezvoltaţi, chiar mari pentru talia sa, foarte puternici.
Un scottish terrier poate ajunge pînă la 30 cm şi chiar 12 kg, deşi dimensiunile cel mai des întîlnite la reprezentanţii acestei rase sînt 26-28 cm şi 9-10 kg. O femelă va naşte în medie 5 căţeluşi, dar nu este nimic alarmant dacă numărul puilor va fi de 7 sau chiar unul singur. Blana acestui tip de cîine este mai pretenţioasă decît a multor altora, astfel că va necesita un tuns profesional de cel puţin două-trei ori pe an. Barba căţelului va trebui lăsată să crească mai mare decît părul de pe restul corpului, ea fiind o caracteristică a rasei. Periatul şi pieptănatul părului de cîteva ori pe săptămînă sînt, de asemenea, necesare pentru un aspect plăcut al cîinelui. Culoarea blănii poate fi neagră, grizonată, albă, cafenie sau vărgată.
Fiind folosit în timpurile vechi pe post de cîine de vînătoare, terrierul scoţian este un animal independent, curajos, plin de iniţiativă şi nu are nevoie ca stăpînul să îi fie în permanenţă aproape. Aceeaşi veche utilizare l-a înzerstrat pe acest tip de terrier cu un corp musculos, plin de forţă.

Bile negre:

• neprietenos cu alte animale de casă, decît în condiţiile în care au crescut împreună
• neprietenos cu străinii
• oboseşte foarte uşor, din cauza picioarelor scurte
• încăpăţînat, dificil de dresat
• blana sa necesită îngrijire specială
• predispus la o gamă largă de boli (surzenie, disfuncţionalităţi ale rinichilor, coagularea sîngelui etc.)
• destul de pretenţios la mîncare (manîncă în general doar mîncare specială pentru cîini, sub formă uscată sau conservată)
• nu deosebit de inteligent

Bile albe:

• bun animal de companie
• un auz foarte fin şi un lătrat foarte puternic, ceea ce îl face un bun paznic
• prietenos cu copiii
• devotat stăpînului
• bun vînător
• îşi face exerciţiile fizice şi singur, nu necesită atenţia specială a stăpînului
• speranţă mare de viaţă, trece adesea de 15 ani

Scottish terrierul este preferatul familiei prezidenţiale americane, George Bush fiind fericitul posesor al lui Barney, probabil cel mai celebru exemplar al respectivei rase.

Dacă eşti în căutarea unui companion cu care să să nu fii nevoit să te joci mereu atunci cînd are el chef, însă veşnic dispus să se joace cu tine atunci cînd ai tu chef, filmuleţul ataşat te va convinge că terrierul scoţian este exact ceea ce îţi trebuie.